Perla indoneziană: Gili Trawangan

     Am rămas datoare cu ultima parte a călătoriei noastre în Bali, cu ultima noastră descoperire, Gili Trawangan. La agenţiile de turism pe la care am fost să cerem informaţii despre Bali şi insulele din împrejurimi nu au ştiut de existenţa celor trei Gili : Gili Trawangan, Gili Meno şi Gili Air. Noi le-am găsit din întâmplare căutând pe internet şi ne-am spus că ar fi o experienţă interesantă. Am hotărât ca ultimele  trei nopţi să le petrecem în Gili Trawangan. Vă spun sincer că nu am fost deloc dezamăgiţi.

     Din portul Padangbai am luat vaporul spre Gili. De frică să nu ne ardă soarele, am preferat să rămânem în interior … mare greşeală J. Pe durata călătoriei am realizat că am plătit un preţ “foarte european” pentru biletele noastre având în vedere că toţi călătorii din jurul nostru au plătit sume diferite. Am trecut repede peste acest aspect pentru că nu am vrut să ne amărâm ultimele zile de vacanţă.

     Gili Trawangan nu are drumuri asfaltate şi nici mijloace de transport cu motor. Taxiurile sunt căruţe trase de cai (numite local cimodo) în care am încăput cu greu cu cele două valize mari pe care le aveam cu noi. Căruţa trecea în viteză pe drumurile cu nisip bătătorit şi printre copacii ce-i ieşeau în cale. Recunosc că nu m-am simţit tocmai în siguranţă J, însă am ajuns cu bine în locul unde urma să fim cazaţi : Wilson's Retreat.

     La intrarea în Wilson’s Retreat aveam o piscină în partea dreaptă şi restaurantul în aer liber în partea stângă. Mergând doar câţiva paşi, am descoperit câteva căsuţe confortabile şi pline de şarm. În interior erau decorate foarte simplu, însă paradisul natural de afară era punctul forte indiferent de cât de dichisit ar fi fost interiorul. În exterior aveam o terasă privată foarte confortabilă, scăldată în vegetaţie, unde era o plăcere să ne savurăm cafeaua dimineaţa. Baia era impresionantă fără a avea elemente luxoase. Avea un duş din piatră sub cerul liber. Tavanul era inexistent exact atât cât era suprafaţa duşului (scuzaţi calitatea pozelor, însă eram nerăbdători să ajungem pe plajă).

     Oceanul era la o aruncătură de băţ, în faţa noastră, peste drumul din nisip bătătorit. Terasa restaurantului se întindea până pe plaja îngustă, pe malul oceanului. Se pare că aici apusurile aveau un farmec aparte pentru că în fiecare seară plaja era inundată de turişti.

     În urmă cu 50 de ani, Gili Trawangan era o insulă unde se întâlneau membrii comunităţii hippie. Cu timpul, turiştii s-au diversificat, fapt care a permis dezvoltarea insulei, aceasta fiind astăzi cea mai dezvoltată şi vizitată dintre cele trei insule Gili. Apa cristalină este ideală pentru scufundări şi pentru snorkeling. Pentru noi snorkeling-ul aici a fost o experienţă unică, având privilegiul să privim fauna extrem de diversă. Cei norocoşi pot înota dimineaţa devreme cu broaştele ţestoase în habitatul lor natural. Nu a fost cazul nostru, din păcate. Totuşi, intrarea şi ieşirea din apă pot lăsa răni destul de serioase dacă nu avem un echipament corespunzător (a fost cazul nostru). În Gili recifele de corali sunt expuse mai multor factori de degradare, printre care şi eroziunea.

     Gili Trawangan are 3 km lungime şi 2 lăţime, suprafaţă care o face uşor de descoperit. Totuşi, partea unde locuiesc localnicii (aproximativ 1500 de oameni) poate ilustra un peisaj dezolant datorită sărăciei. Cu toate că nivelul de trai nu este optim, furturile sunt rare, Gili Trawangan fiind, în general, o insulă sigură. Aş spune că insula se împarte în două : partea dinspre port unde sunt terase şi baruri la tot pasul şi partea puţin mai izolată, unde am fost noi, care este animată doar de muzică în fundal şi de valurile oceanului. 

     În Gili nu sunt foarte multe de făcut în afară de snorkeling, scufundări, plajă, plimbări, cine romantice pe malul oceanului şi relaxare cât curpinde. Noi ne-am bucurat de această insula, de tot ceea ce a avut ea mai frumos să ne ofere. Chiar am simţit că suntem într-un loc izolat, pe o insulă mai puţin exploatată din punct de vedere turistic. Am mai fi rămas cel puţin câteva zile, însă a trebuit să ne întoarcem la cruda realitate J. Am luat vaporul spre Bali, însă de această dată ne-am lăsat în bătaia vântului şi am admirat natura care se ridica de o parte şi de alta a apei.

     Bali ne-a lăsat o impresie extrem de plăcută şi recomand Jimbaran, Ubud şi Gili Trawangan ca locuri ideale unde să poposiţi pe durata vacanţei. Gândidu-mă acum, la rece, nu cred că luna noastră de miere ar fi fost aceeaşi dacă am fi stat într-un singur loc.