Mi-am propus să scriu pe blog şi despre alte design-uri şi decoraţiuni. Despre cele naturale, cele pe care le întâlnim ca turişti, cele lucrate de mâna divină sau cele unde omul îşi arată măiestria.
Prima călătorie despre care îmi doresc să vă vorbesc
este cea pe care am « savurat-o » vara aceasta … în Bali. Un tărâm
îndepăratat, plin de şarm, cu cărţi poştale vii la tot pasul, cu oameni
ospitalieri şi cu o cultură atât de diferită de a noastră.
Această experienţă am să v-o povestesc în trei
părţi, într-o trilogie turistică, aşa cum a fost şi călătoria noastră. Am avut
la dispoziţie doar zece zile, prea puţine pentru a descoperi ceea ce are Bali
de oferit din lung în lat. Cinci nopţi am stat în Jimbaran, două în Ubud şi
trei în Gili Trawangan.
Dis de dimineaţă am luat avionul din Frankfurt spre
Denpasar, cu escală în Kuala Lumpur. Menţionez că am zburat cu Malaysia
Airlines şi cu emoţiile de rigoare, deşi nu sunt fricoasă din fire. După multe
ore de zbor nu ne-am lăsat învinşi de oboseală, ci am tras o gură de aer
proaspăt pe pământ balinez cu dorinţa de a descoperi cât mai repede ce are Bali
de oferit. Norocul nostru, dacă îl pot numi aşa, a fost faptul că am ajuns de
dimineaţă şi am putut profita de acest loc paradisiac încă din prima zi în
ciuda diferenţei de fus orar şi, în plus, pe durata celor zece zile, am
beneficiat de serviciile unui şofer balinez, o adevărată necesitate dacă aveţi
la dispoziţie doar câteva zile. Dacă vă încruntaţi la ideea comodităţii, vă
sfătuiesc să uitaţi de închirierea unei maşini sau a unui scuter pentru că
traficul e infernal şi periculos.
Am ajuns la hotel, care mi-a creat o impresie foarte
bună încă de la intrarea pe poartă. Aceasta dă spre un parc întins pe 90 de
hectare, care găzduieşte două hoteluri : Rimba Jimbaran şi Ayana Resort. Primul lucru pe care l-am descoperit a fost hotelul în sine, eclectic şi extrem de îngrijit,
apoi camera cu design-ul ei
modern, funcţional şi cu un confort ireproşabil (scuzaţi pozele făcute în grabă). Mi-a plăcut cada rotundă, mozaicul care dădea o
tentă glamour prin cromatică, elementul grafic situat deasupra patului care
seara devenea corp de iluminat şi, bineînţeles, exteriorul. Păşind spre terasă, am descoperit priveliştea care
ne aştepta afară.
Eram curioşi să
vedem ce putem găsi la celălalt hotel, având în vedere că puteam profita de
servicii, aşa că am plecat să luăm prânzul acolo şi nu am fost dezamăgiţi.
Peisajul care se desfăşura sub privirile noastre era sublim. Soarele se
oglindea în ocean, natura a ridicat baricade pentru a-i opri puterea, iar omul a construit
pasarele pentru a-i admira frumuseţea.
În ziua următoare am pornit spre Bali Safari, un parc natural, unde am avut
şansa de a face safari printre animale, de a le admira de aproape. Pentru
a profita de tot ceea ce parcul pune la dispoziţie, trebuie
să « sacrificaţi » o zi întreagă.
Seara am luat cina pe malul oceanului, restaurantele din Jimbaran fiind reputate pentru fructele de mare.
În a treia zi am vrut să ne relaxăm aşa că am ales
plaja hotelului Ayana, care este destinată ambelor hoteluri. Pentru a ajunge la
Kubu Beach ne-am « luptat » cu 197 de trepte într-o căldură toridă,
însă fiecare treaptă coborâtă ne ducea spre un paradis turcoaz. Fiind în Bali
nu puteam rata dansurile balineze. Am ales să le vedem la templul Uluwatu,
deoarece spectacolul e într-un amfiteatru în aer liber. Dacă ar fi să atribui
dansurilor câteva cuvinte descriptive, ar fi următoarele : cântec,
culoare, inedit şi mişcare (multă chiar). Hârtiile care descriu povestea din
spatele dansului sunt de mare ajutor.
În a patra zi, dis de dimineaţă, am pornit spre Nusa
Dua cu scopul de a ajunge pe insula ţestoaselor (Turtle Island), o rezervaţie înconjurată
de nisip alb, cu o privelişte deosebită, care protejează speciile pe cale de
dispariţie. Pe lângă ţestoase, am văzut dragoni de komodo, păsări, şerpi şi
alte animale sălbatice specifice zonei. Aici nu am ales confortul, o barcă cu
care să călătorim până la insula respectivă, ci am preferat jet ski-ul. Vă
garantez că merită.
În ultima zi, înainte a pleca spre Ubud, am ales
să ne relaxăm pe aceeaşi plajă, Kubu Beach, şi am profitat de un alt restaurant
de nota zece, precum şi de cel mai interesant bar pe care l-am văzut până acum,
Rock Bar.
Kisik, restaurantul care serveşte fructe de mare ca la piaţă (le vezi în vitrină, le alegi după pofta inimii şi îţi ajung în farfurie patrunse de arome îmbietoare) se află pe o stâncă la Ayana Resort, unde e plăcut să asculţi muzica pe care natura o produce, valurile furioase care se sparg de stâncile impunătoare. Rock Bar este situat pe stânci, la 14 m desupra oceanului. Yasuhiro Koichi, designer-ul japonez care a optat pentru un stil minimalist, a pus în valoare frumuseţea naturii. Barul în sine este creaţia unui alt artist japonez, care a utilizat sticla reciclată ca material primar.
Am ales să profităm de apus, care se desprindea
dintr-o altă lume, una pe care omul nu o poate atinge. A fost cel mai frumos
apus de până atunci. Ne-a părut rău că trebuie să lăsăm în urmă cele cinci zile
petrecute în acest loc superb, însă am acumulat experienţe, emoţii care ne-au
pătruns toate simţurile şi am vrut să le prelungim. În ziua următoare am plecat spre Ubud. Când credeam că
am văzut tot ce e mai frumos, am fost bucuroşi să constatăm că ne-am precipitat
în a trage concluzii. Bali avea să ne ofere şi mai multă magie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu